miercuri, 16 noiembrie 2011

Publicat in Home, Proiecte in lucru

„Daţi un Ban pentru Caraiman!” Participa si TU la proiectul de salvare al Monumentului „Crucea Eroilor”

Voteaza articol:
(1 voturi, medie: 5,00 din 5)
Se încarcă...
· 3.697 afisari

Membrii Asociatiei „Clubul Rotary Valea Prahovei” impreuna cu Primaria si Consiliul Local Busteni vor să restaureze „Crucea Eroilor Neamului”, cunoscută drept Crucea de pe Caraiman (vezi site www.cruceacaraiman.ro), şi au făcut un proiect pentru monumentul considerat la începutul secolului al XX-lea cea mai înaltă structură metalică din Europa, situată la mai mult de 2.000 de metri altitudine.

CLICK AICI PENTRU A VEDEA PROIECTUL COMPLET !!!

Toată lumea a aflat despre sau a văzut cel puţin o dată Crucea din Bucegi. Este considerată unul dintre simbolurile naţionale, situată la altitudinea de 2.291 de metri, apropiată de cea a Vârfului Caraiman -2.386m.
Crucea a fost înălţată pe vremea Reginei Maria şi a Regelui Ferdinand I al României, pentru românii căzuţi în Primul Război Mondial şi cu scopul de a fi văzută de la o distanţă cât mai mare.

Arhitecţii spun că monumetul este la fel de important ca Turnul Eiffel din Paris, Statuia Hristos Mântuitorul din Rio de Janeiro sau Statuia Libertăţii din New York. Au fost construite în aproximativ în aceeaşi perioadă şi pot fi comparate ca realizare inginerească şi simbolistică.
În plus, la momentul finalizării lucrărilor de execuţie, în 1928, Crucea de pe Caraiman era cea mai înaltă structură metalică din Europa, fiind situată la mai mult de 2.000 de metri altitudine.

Arhitectul Liviu Gligor arată că monumentul de pe Caraiman are unele asemănări cu Coloana Infinitului a lui Constantin Brâncuşi şi poate fi considerat la fel de important pentru colecţia românească a arhitecturii de fier din perioada 1850-1940: ambele au fost executate de specialişti români, sunt realizate din feroaliaje produse la Reşiţa şi au înălţimi foarte apropiate- Coloana Infinitului-29,33m, Crucea de pe Caraiman-30,86 m.

De asemenea, ambele au fost create în perioada interbelică: Coloana Infinitului între 1936-1938, iar Crucea de pe Caraiman între 1926 şi 1928. Sunt amândouă monumente dedicate eroilor neamului.

Pentru că în prezent Crucea de pe Caraiman se află într-o stare de degradare accentuată, arhitectul Dan Manea, din Sinaia, membru al Clubului Rotary Sinaia, a lansat o campanie de subscripție publică, prin care vrea să strângă de fonduri prin care să o restaureze.

Denumită “Daţi un ban pentru Caraiman!”, după modelul “Daţi un leu pentru Atheneu”, campania lansată de Clubul Rotary Valea Prahovei îşi propune să restaureze, să realibiliteze şi să reintroducă în circuitul turistic monumental vechi de aproape o sută de ani.

Arhitectul arată că doar lucrările de proiectare costă 100.000 de euro, dar până acum a fost realizată prima etapă de proiectare a proiectului în valoare de 15.000 de euro, care conține și autorizarea și avizul Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice.

“Noi am realizat deja o primă etapă, prin care am autorizat dezvoltarea acestui proiect, asta înseamnă că faza iniţială a proiectului a fost făcută. Pentru acest proiect am cooptat cei mai buni specialişti care au lucrat şi la Coloana Infinitului a lui Constantin Brâncuşi”, explică Dan Manea. Proiectarea întocmită de arhitecți, cuprinde, pe lângă analiza fundațiilor și a solului, și soclul și suprastructura din beton armat, construcția metalică superioară în contextul mediului climatic și mecanic de altitudine, zonele de legătura dintre elementul metalic și soclul din beton, instalația electrică de iluminat și cea de paratrăznet, dar și amenajarea platformei adiacente (acces, puncte de interes, odihna, belvederi)

Arhitectul susţine că proiectul este greu de realizat, deoarece monumentul este la înălţime. „Condiţiile de lucru sunt foarte complicate. Se va lucra foarte puţin timp, la foarte mare altitudine, nu se poate ajunge cu materiale decât cu cârca în unele locuri. Cu maşina ajungi până la releul Coştila, iar cu un ATV ajungi în Vârful Caraiman, dar apoi gata. Ne gândim să folosim şi elicopterul”, spune Dan Manea.



Arhitectul spune că planurile iniţiale ale monumentului au dispărut, nu se mai găsesc nicăieri, nici la Primăria din Sinaia şi nici prin vreo arhivă. Dar ştie că iniţial soclul pe care stă crucea acum nu a existat. Pentru că monumentul nu s-a comportat bine, după primii doi ani autorităţile de atunci au hotărât să o consolideze şi au chemat meşterii care lucrau la Castelul Peleş ca să facă soclul.

Acum, arhitecţii plănuiesc ca intervenţia asupra monumentului să se facă local, pe principiul minimei disturbări. Intervențiile vor fi punctuale și nu generale, iar cercetarea și diagnoza preliminare se vor face cu mijloace nedistructive.

Nu e nimic sudat

Toată structura crucii este nituită, nimic nu este sudat. „Gândiţi-vă câte nituri sunt acolo şi cum au fost bătute la 2.000 de m înălţime! Sunt mii de nituri! Crucea a fost făcută cu profile de oţel de la Reşita, proiectată de inginerii români Teofil Revici şi Alfred Pilder, împreună cu maistrul Bumbulescu şi dirigintele de şantier Nicu Stănescu. Urcată cu vechiul funicular al fabricii de hârtie, şi de acolo cărat cu militarii de la unitatea de securitate din Sinaia, cu cârca sau cu măgarii”, arată Dan Manea.
Crucea de pe Caraiman este construită în mod simetric, atât în plan vertical, cât şi în plan orizontal.

„Putem spune că sunt afectate partea de infrastructură din beton la finisajele exterioare şi la treptele de acces, partea metalică în mai multe zone, dar şi partea electrică pe segmentul de paratrăsnet care nu mai este funcţional”, arată Dan Manea. Speicialistul mai spune că a încheiat un protocol de colaborare cu Primăria din Bușteni.

Legendă: Regina Maria a avut un vis

Monumentul a fost sfiinţit la 14 septembrie 1928, de Sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci.
Există unele legende care spun că monumentul a fost realizat în urma unui vis al Reginei Maria. Munţii Bucegi au fost aleşi ca loc al construcţiei pentru sângele vărsat de soldaţii români în Primul Război Mondial.

Crucea a fost construită pe vârful secundar al Caraimanului (2.291 m) pentru a se vedea de oriunde. Dacă s-ar fi construit pe vârful principal (2.325 m), nu ar mai fi fost vizibilă decât din apropiere, de pe platou.
Regina Maria a urmărit îndeaproape execuţia până la finalizarea ei.

 

Voteaza articol:
(1 voturi, medie: 5,00 din 5)
Se încarcă...
· 3.697 afisari
Publicitate
RAPORT DE ANALIZA Piata Imobiliara

  1. Cine este Marilena ?

  2. gheorghe apetroae says:

    Meditaţie la catafalcul scriitorului sibian Mircea Ivănescu – Gheorghe Apetroae Sibiu

    Legătura de suflet şi materială cu tine, Mircea Ivănescu, are , acum, în faţa catafalcului în care stai condamnat de instanţele entropice ale Universalului stâlp de trup luminat de-spiritualizat, dimensiuni cosmice!… Peste nimic, s-a prăbuşit din cerul citrin al frumosului şi al astralului Sibiu , pentru a se înălţa în loc şi a-i opri prăbuşirea în neantul clipei şi pentru totdeauna, încă o fiinţă. Este aceasta una dintre stelele unice în strălucire ale literaturii şi spiritualităţii româneşti, mereu în căutările dedalice, cum cele ale unui Ulise homeric. Este scriitorul european şi traductologul anglicist Mircea Ivănescu, sufletul blând , adânc şi înalt auctorial, astral în simţiri şi în silogismele ţesute din ironii anecdotice, spre dezalienarea adâncurilor din cu-vânt cu jocul unor esenţe spirituale sublimate în anatase tremole.
    Aşadar, atât de jos, fiind şi atât de apăsat de procesiunea ta de înhumare, cred că tu, Mircea Ivănescu, poţi lesne să atingi, cu lumina livrescului tău, toate traveele şi colţurile cerului , locurile veşniciei tale, în chip divin, de serafim cu aripi creatoare de lumină prometeică, iniţiatică, largi cât cerul. Eşti acum, acea umbră a unei fiinţe mult iubită de noi, de cei care te-au cunoscut, dintre care mulţi ţi-au fost discipoli şi au exultat în lumina ta cea plecată acum cu tine , după o altă stea pe vesperale văi, pentru a se pierde în înălţimile cu voie divină, ori pe câmpiile vide ale unui cer hăruit cu harul flacării tale, cu al tău nemărginit lăuntric transubstanţializat pentru eternitate!.. Că sufletul tău şi-a căpătat insolitul din vieţile înalte james -- joyceiene şi poundiene, pe care le-ai împrumutat pentru exilul pământean, din viziunile halucinante, groteşti şi stranii, în tangajul realului cu fantasticul, ale lui Kafka, din dramatismul şi sindinamica fluxului conflictual narativ dialectizat prin metaforele antinomice, ale lui Faulkner,sau din complexitatea sufletelor proteice în topologii cu peisaje lucinde şi din ironile enciclopedice şi gnomice configurate antinomic şi metaforic de Musil, ori din armonia interioară a versului care individualizează, în eseu imnic, cosmicul antic în diacroniile existenţiale, la Holderlin şi nu numai. Sunt coordonatele verticalei celestei tale traiectorii providenţiale, muncite sisific de-alungul vieţii tale, mult meritate şi bine-cuvântate. . Şi nu oricum!… Mările sepulcrale vor vântura acel nisip tenebros al tău, dar spiritualizat , complexat în teluricul din neant, care se va amesteca cu cel al Stelei tale iubite, distinsul ziarist şi om de cultură, un alt astru căzut, şi el, în acelaş neant, spre ne-pierire, acum mai bine de 13 ani, din acelaş cer sibian!…
    Cu tine, sub tine, poate şi deasupra ta, în apolinicul razelor tale vor trece în angelice plutiri îngerii sacerdotali în chip de păsări sfinte şi în zborul lor astral, cu fâlfâiri de cristice aripi, în coruri de slavă, cu goarne, surle şi trâmbiţe îţi vor cânta şi îţi vor însoţi zborul spre a-ţi auzi mereu cântecele mării tale existenţiale în valuri crisale şi smaragde care au bătut adânc deceniile navei tale spirituale, tu rămânând statornic, în glorie şi invincibil la prora literaturii naţionale, a postmodernismului literar şi a traductologiei, până, hăt, la vârsta neputinţei!…
    Printre noi, cu noi, ai plecat cu sufletul, ca o clipă, în sacrificarea unui tradiţionalism literar nefericit adormit, vremuit de optuzele întunecimi ale unui demers literar apocaliptic, în speranţa unei vremi escatologice, de trezii iconoclaste şi de renaşteri pure, Mircea Ivănescu!… Plecarea ta e un transfer într-un exil al identităţii literare şi îşi va lăsa aici şi oriunde, acum şi pentru totdeauna, reverberaţiile unui gol nemărginit în sufletele celor care te-au cunoscut şi te-au înţeles, care au trăit spiritual în preajma ta şi te-au iubit ca pe o flacără a flăcării divine din care şi-au sorbit căldura luminii. Ei sunt veniţi aici, din Sibiu, de la Bucureşti şi din Basarabia cea sfântă şi românească, pentru a înnota în regret şi în mările lor pline de lacrimi spre înălţimile tale ,de mult rupte de bruiajul cotidianului, în a te purta pe valuri de stăruinţă pe ultima ta cale pământească, spre edenul – paradis al eternităţii tale!..
    Tot atât de mult, ţi-au simţit plecarea şi colegii scriitori de la revistele literare sibiene Transilvania şi Euphorion, de la alte reviste la care ai publicat cursiv şi ţi-ai lăsat, în filele lor, mai bine de 50 de ani, vlaga voinţei şi genei tale literare, existenţa-ţi solară în literatura română astrală, şi nu numai, o viaţă caracterizată printr-o muncă livrescă tenace şi fructuoasă axiologic pe tărâmul creaţiei estetice.
    De aceea, colegii tăi scriitori n-au reuşit să se desprindă uşor şi oricum de tine, cel care ai fost mereu cu ei, de decenii, Mircea Ivănescu!… I-am văzut alături, proteici şi neproteici, lângă catafalcul tău, în acest ceas al despărţirii de tine, pe redutabilii cărturari Mircea Tomuş , Mircea Braga, pe scriitorii Ion Radu Văcărescu, Mihai Posada, Dumitru Chioaru, Rodica Braga, Anca Sârghie…, pe poeţii basarabeni şi pe toţi cei care , mai vârstnici sau mai începători, au stat în preajma ta, pentru a se hărui cu tot sufletul tău, lângă tine, Everest al culturii române, spre a lua din înălţimile tale şi a primi de la tine prinosul intelectual de lumină scriitoricească.
    Mă aplec spre tine, Mircea Ivănescu, cu gratitudine, pentru a-ţi sorbi toate culorile amintirilor, începând de la 1984 şi pentru a-ţi mulţumi de căldura cu care m-ai primit atunci, dezinteresat, în universul tău literar!… Mă obligă aceasta, de a-ţi purta vie şi integrală imaginea de magistru, ca a unui personaj de mit, unei fortăreţe inexpugnabile în poezie, unei referinţe morale şi spirituale, lumina din lumina astrului liber care a apus încă în plină zi, dar fără a-şi pierde cât de puţin din genuina-i strălucire!… Memorez momentul anului 1984, în care m-ai lasat să-ţi iau, fără vamă, lumină din vulcanicii tăi ani, atunci, în vogă existenţială!… De aceea nu am odihnă şi nu pot şi nu ştiu decât să te caut mereu primul printre cei din care am crescut în lăuntrică iubire spirituală, rodire întinsă din razele-ţi solare, ca ale unui cer celestin, senin şi ocrotitor!…
    Tot timpul tău a rămas un havuz ce –şi eluviază absintul marelui tău spirit
    într-un fluviu de gratitudini şi de mare trecut literar, un Cronos prăbuşit, spre a se înălţa, pe cascadele literaturii postmoderniste futuriste!…
    Că tu, Mircea Ivănescu, nu pleaci spiritual dintre noi!… Ai rămas zidit în tot monumentul nostru cultural naţional prin întreaga-ţi existenţă raţională şi intuitivă anabazică şi celestă , pentru eternitatea căutărilor întru marea-ţi fiinţă. Vom păstra mereu vie imaginea chipului tău de lumină, într-o permanenţă a surâsului generos pe buze cu grimasă expresivă a dimensiunii bunătăţii tale nemărginite şi cu semnificante intelectual- arnoldice anecdotice. Ai trecut după steaua ta, stea cu harul din harul veşniciei cristice, iar noi rugăm providenţa la răsplata muncii tale de propăşire aici, pentru cei ce-ţi urmează, a unei literaturi într-un sublimat de înaltă factură hermeneutică, estetică şi gnomic-epistemologică, iar răsplata binelui făcut este de a te primi în înflorile grădinilor celeste, unde nu-ţi vei înceta prezenţa nobilă, opera ta de prim ctitor spiritual –intelectiv al paradisului veşnic!…
    Noi cei rămaşi aici, te vom căuta în misterele cerului, prezenţi mereu pe cărările albastre -- ametiste ale celestului, spre a te re-găsi şi a te re-aduce, un Nestor al nostru, în atingerea memoriei Edenului, din zodiile eterului!…
    Să-ţi glăsuiască ţie, sfânt magistru întru nobilă literatură , clopotele sfinte, eternitatea helenică, cu vocea revolută a nemărginirii!..
    Să ne vestească, ele, prin dangătul astral, spre a ne bucura, ştirea sosirii marelui tău spirit în slava celor mai înalte ceruri!… Ele să-ţi primească ,în văzul lor, lumina veşnică a fiinţei tale înspre primenirea luminii lor şi să ţi-o păstreze întru cele divine, iar crucea acoperită de jerbele de lumină din florile recunoaşterii pământeşti să-ţi străjuiască aici, între noi, cei veniţi şi neveniţi, tronul tău uzurpat de teluricul ţărânii , noi, cei care ne-am certat cu Caliban, rămânându-ţi străjerii loiali ai oglinzii tale vii , simbolul etern al cerurilor în iubirea nemuririi tale!…

    Sibiu, 23.07.2011….Meditaţie la catafalcul scriitorului Mircea Ivănescu -- Gheorghe Apetroae Sibiu

Ce parere ai?